Linda Maria Baros – interviu - "Premiul Apollinaire"

Linda Maria Baros

PREMIUL APOLLINAIRE
ESTE O MARE ONOARE

... In Occident, premiul literar este o adevarata institutie...

Linda Maria Baros, esti singurul poet roman si totodata cel mai tanar detinator al Premiului Apollinaire pentru cartea de poezie "La maison en lames de rasoir" distinctie pe care au mai primit-o mari nume ca: Herve Bazin, Leopold Sedar Senghor, Lionel Ray, s.a.m.d

Le Prix Apollinaire, considerat cea mai importanta distinctie poetica din Franta, este, fara nici o indoiala, o mare onoare pentru orice poet. Dar si o aventura literara extraordinara! Pe parcursul ultimului an am fost invitata la cincisprezece festivaluri de poezie (Poetry International - Olanda, Trois-Rivicres - Canada, La Mar de Letras - Spania etc.). N-am participat, desigur, la toate, nici nu era posibil, insa a fost dificil sa renunt la cateva deplasari, cum ar fi cele in India... In acelasi timp, poemele mele au fost publicate in zece tari iar volumul caruia i-a fost decernat premiul - Casa din lame de ras -, a fost deja reeditat si tradus in engleza, italiana si spaniola. Prin urmare, consacrarea pe care o presupune aceasta distinctie literara nu este nici pe departe o vorba goala. In Occident, premiul literar este o adevarata institutie!

Pe langa faptul ca faci parte din elita poeziei tinere ai si calitatea de mesager al poeziei romanesti spre Franta. N-ar trebui sa fii mai... egoista, dupa modelul multor confrati?

Pentru a relua formula dumneavoastra, as putea sa spun ca fac intr-adevar parte, in spatiul francofon, dintre poetii vizibili ai tinerei generatii. Public in mod consecvent volume de versuri la editura Cheyne sau poeme in antologiile importante si particip la un mare numar de lecturi si festivaluri literare. Insa, despre aceste lucruri se vorbeste mai rar in Romania... Bucurandu-ma totusi de statutul sus-mentionat si de consacrarea pe care mi-a adus-o Premiul Apollinaire in spatiul francofon, nu cred ca as putea sau ca ar trebui sa fiu egoista.

Mai demult, intr-un interviu care a provocat o serie de polemici, spuneam destul de abrupt ca, in Romania, fratii isi iau gatii prin boscheti... Nu toti, din fericire, dar suficient de multi ca sa putem observa cu usurinta daunele provocate de egoismul literar. Insa nu doar balcanicele lupte intestine omoara-n fasa literatura noua, ci si stabilirea virala a valorii, impunerea falselor talente, pactele blanc, autosuficienta. Eu voi continua, fara nici o ezitare, atat timp cat acest lucru va fi posibil, sa promovez literatura romana in strainatate, publicand traduceri si organizand diferite manifestari in cadrul programului ZOOM-ROUMANIE! J'aime la poésie pe care l-am initiat in 2006.

Ce ai vrea sa faci in plus, pentru ca poezia romana sa-si infranga ezitarile si sa se auda mai bine?

In circumstantele actuale, poetii romani pot "sa iasa" in afara tarii numai printr-o actiune concertata, gandita ca un adevarat comando poetic! De aceea, am conceput inca din 2006 programul pe care il mentionam anterior, ZOOM-ROUMANIE!, in cadrul caruia am publicat in strainatate o serie de dosare de poezie romana contemporana, am organizat doua lecturi de poezie in Franta, la Salonul de Carte de la Paris (in colaborare cu Institutul Cultural Roman) si la Sorbona, sau am contribuit, ca raportor, la invitarea mai multor scriitori la diferite festivaluri internationale... Si tot de aceea, atunci cand sunt invitata sa public intr-o revista literara, prima mea intrebare este: "Dar pot sa mai apara, odata cu mine, in traducere, si alti doi-trei poeti romani?" Spuneam, asadar, ca poezia romana contemporana trebuie sa depuna un efort pentru a se face treptat cunoscuta in lume ca un corp viguros si energic, asa cum si este de altfel.
Acum cateva zile, a aparut la Paris, in revista Confluences poétiques, o Antologie de poezie romana contemporana (20 de autori), pe care am tradus-o in colaborare cu Andrei Cadar. De indata ce planul de promovare a acestei publicatii va fi pus la punct, ma voi ocupa de realizarea unei alte antologii, pe care mi-o doresc mult mai cuprinzatoare si pe care intentionez sa o public la o mare editura pariziana.

Perseverezi de niste ani, si in proiectul Primavara Poetilor/Le Printemps des Poctes. Aduce un aer de noutate in poezia noastra? Care este in fapt vizibilitatea lui?

Cum in Romania nu exista nici un festival national consacrat in totalitate poeziei si cum aceasta suferise nenumarate prejudicii din cauza spatiului public foarte restrans care ii era rezervat atat de cititori, cat si de organismele de promovare a culturii, mi s-a parut necesara lansarea unui festival de anvergura, conceput ca un desant poetic decapant. Tocmai de aceea, am initiat, in luna martie 2005, Festivalul Primavara Poetilor/Le Printemps des Poctes, festival de care ma ocup alaturi de Uniunea Scriitorilor, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti si Institutul Cultural Francez, pentru a nu-i numi aici decat pe organizatorii principali. Scopul festivalului nu este acela de-a aduce un aer de noutate in poezia romana, ci de a reintroduce aceasta poezie in spatiul public, de a combate imobilismul si curentele de banalizare a literaturii.

In 2005, festivalul s-a desfasurat in opt orase din Romania; in 2008, am ajuns la 60 de orase. Pe durata festivalului, in fiecare dintre aceste orase au loc, in medie patru - cinci manifestari literare, diferite lecturi, concursuri si dezbateri, spectacole, expozitii. La Bucuresti, in jur de 50. Aceste cateva cifre pun fara indoiala in evidenta faptul ca absenta unui astfel de festival poetic era resimtita in toata tara, dar nu numai de poeti, ci si de cititori si de institutiile care aveau rolul de a sustine, de a promova poezia romana contemporana.

In Franta, pe care o cunosti bine si in care traiesti, se simte cumva o vlaguire a literaturii?

Ah, nu se poate vorbi despre vreo vlaguire a literaturii franceze!... Cum ar arata literatura romana, daca in luna septembrie a fiecarui an, piata de carte ar fi alimentata cu aproape 800 de romane noi - noi, subliniez! - si, anual, cu peste 4000?! Si, tot anual, cu inca vreo cateva mii de volume de poezie?!... Sa adaugam la aceste lucruri si faptul ca in Franta exista aproape 600 de reviste literare. Iar oamenii citesc peste tot: prin trenuri, prin metrouri, prin baruri... La biblioteci sunt cozi! Oricine poate sa vada zilnic, in strada, coada de cel putin 80 de persoane care se formeaza in fata Bibliotecii Centrului Pompidou sau in fata Bibliotecii studentesti Sainte-Genevicve.

Destinul tau il repeta pe cel al altor scriitori romani care au fraternizat cu literatura franceza. A fost o alegere grea?

Departe de mine dorinta de a ma inscrie intr-un siaj literar! Intr-o zi, am inceput pur si simplu sa scriu in limba franceza, trecerea facandu-se in mod natural. Anumite persoane sunt convinse ca s-au nascut cu limba materna lipita pe frunte. Dar eu cred ca limbajul literar nu poate fi in nici un caz asemanat cu un aerostat plin cu pamant. Atunci cand iei turnanta bilingvismului, ceea ce primeaza este doar imbogatirea progresiva, uneori imperceptibila, a imaginarului literar. Nu este vorba nici despre vreo inaltare, nici despre vreo tradare. Ci doar despre dorinta de a privi lumea, in acelasi timp, din doua unghiuri complet diferite, de a stabili un dialog permanent intre cele doua arsenale umane si imaginative pe care le presupune bilingvismul.
Am terminat Literele la Sorbona, iar acum sunt cercetator si pregatesc o teza de doctorat in domeniul mitocriticii.

Ce vezi de la ferestrele locuintei tale pariziene?

Doua imobile construite in secolul al XVIII-lea, tipice pentru cartierul Marais din centrul Parisului, in care locuiesc de sapte ani.

Linda Maria Baros, acum, dupa cativa ani de truda si de reusite, privind in urma, dar si in viitor, poti da un sfat tinerilor confrati?

Un sfat, nu. Dar pot sa le sugerez ceva. Sa remarce faptul ca anul acesta a fost intocmit primul manual de literatura europeana. In cativa ani, literatura europeana va fi studiata la noi in tara in paralel cu literatura romana. Sa ne intrebam atunci cu strangere de inima: in afara valului de scriitori din perioada interbelica, in ultimii 60 de ani, sa zicem, cati scriitori romani au fost premiati, si recunoscuti in acest fel, in Europa si, de fapt, in intreaga lume? Foarte putini... Printre ei, pentru poezie, Nichita - in 1982, iar pentru proza, Norman Manea - in 2007. Sigur, acum vine puternic din urma, intre altii, si Mircea Cartarescu... Dar, dupa Al Doilea Razboi Mondial, cati scriitori romani au fost tradusi in Europa? Cati apar in marile dictionare occidentale? La noi, apar anual peste 100 de titluri traduse din literatura franceza. Dar cate titluri din literatura romana apar anual in Franta? 5, 10?... Dar in Anglia, in Germania sau in Statele Unite?

Iti imaginezi poetul roman in aceasta Europa unita?

Mi-l imaginez stand acasa, la masa de scris, ca intr-un loc comun... Uneori da perdeaua la o parte si priveste pe fereastra - acolo este sansa lui.
Acum te rog, cateva cuvinte despre poetii congeneri din tara, in care crezi si pe care i-ai traduce cu bucurie in Franta

In volumele sau antologiile pe care le-am publicat si in cadrul proiectelor de promovare a literaturii romane pe care le-am initiat sau la care am participat, am tradus 61 de poeti romani care au aparut in Franta, Spania, Maroc sau Canada. Tocmai i-am numarat. Multi dintre ei pot fi gasiti pe site-ul HYPERLINK "http://www.primavarapoetilor.ro" www.primavarapoetilor.ro, in Biblioteca ZOOM.

Numeste scriitorii francezi pe care-i pretuiesti si pe care-i faci sa afle lucruri interesante despre literatura noastra.

Pretuiesc multi scriitori francezi, dupa cum pretuiesc si multi scriitori romani contemporani. Insa publicul-tinta al demersurilor mele literare nu este neaparat reprezentat de scriitori, ci, in special, de cititorii obisnuiti si de studenti. Iata, de exemplu, ce invata studentii la Sorbona veche, incepand din 2007... Anul trecut, renumitul profesor si critic literar Pierre Brunel a prezentat, in cadrul cursului sau de literatura, 27 de poeti blestemati, printre care 7 romani: Nichita Stanescu, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Tristan Tzara si Paul Celan. Tinand cont de faptul ca fusesem deja invitata in mai multe randuri sa le vorbesc studentilor despre Nichita, Bacovia, Radu Gyr, Tzara si Gherasim Luca, am fost in mod firesc cat se poate de bucuroasa atunci cand, la sfarsitul anului universitar trecut, Pierre Brunel mi-a propus sa organizam un colocviu dedicat lui Ilarie Voronca, dar cu ocazia caruia sa discutam totodata si despre Gherasim Luca, Benjamin Fondane si Alexandru Macedonski. Aceasta initiativa mi se pare intru totul exceptionala si sper ca vom reusi sa o reiteram!

Ce carte vei tipari in curand?

La inceputul anului 2009, voi publica in Franta un nou volum de versuri intitulat Autostrada A4 si alte poeme si o carte de artist, Efectul Doppler asupra circulatiei ideilor, in colaborare cu pictorul Ion Delamare Atanasiu.

Iolanda MALAMEN

sursa : ziarul Ziua, 21 ianuarie 2009